Hipersomnia – cauzele somnului excesiv la om, câine și pisică

Hipersomnia se caracterizează prin somnolență excesivă care survine la o persoană în fiecare zi, deşi somnul de noapte este deobicei normal. Face parte din categoria tulburărilor primare ale iniţierii şi menţinerii somnului sau de somnolenţa excesivă (disomanii) ce sunt caracterizate printr-o perturbare în cantitatea, calitatea sau reglarea somnului.

Somnul este o întrerupere a stării de veghe ce corespunde întreruperii sistemului reticulat activator ascendent, în timpul căreia funcţiile organismului rămân controlate de structuri anatomice subiacente. Episoadele de somn în timpul zilei nu survin sub formă de “atacuri”, ci apar in situaţii in care stimularea este scazută.

Perioadele de somn neintenţionat pot duce la deteriorarea activitaţilor socio-profesionale si relaţionale, această stare de somnolenţă poate fi acelaşi timp incomodă dar şi periculoasă.
Somnolenţa excesivă poate fi intalnită în cadrul unor boli infecţioase, în encefalite, boli hepatice, boli renale, mixedem sau în folosirea excesivă a substanţelor care induc somnul.
Deşi nu se cunosc date suficiente în legatură cu incidenţa afecţiunii şi comorbiditaţii cu tulburările mentale, multe persone cu tulburări de somn au simptome de depresie care pot intra în criteriile de diagnostic ale unei tulburări depresive severe, fiind consecinţa psihosocială a somnolenţei în exces.

Hipersomnia poate debuta de obicei în perioade cuprinse între vârstele de 15 -30 de ani, iar lasată sa evolueze, fară a fi recunoscută şi tratată, se cronicizează. Prognosticul, pe termen mediu şi lung dacă este tratată afecţiunea, este bun, însă nerecunoscută poate repezenta un real pericol pen-tru propria persoană şi pentru cei din jur.

Recunoscută şi tratată, afecţiunea va duce la cresterea peformanţelor profesionale, a randamentului în activitatea profesională şi la îmbunataţirea relaţiilor socio-familiale.

Starea de somnolență la animale este o stare intermediară între somn și veghe. Animalul dormitează, indiferent față de ceea ce se întâmplă în jurul său, trezindu-se pentru scurt timp ( cât durează excitația) și numai la exitații foarte puternice.

Faciesul animalului este lipsit de expresie ( amimie). Această stare de somnolența poate fi întâlnită în stări febrile, intoxicații sau procese inflamatorii și tumorale ale encefalului.

O formă avansată a stării de somnolență este starea soporifică care reprezintă o stare de somn profund, din care animalul nu poate fi trezit decât prin excitații foarte puternice și neobișnuite ( lovire, ciupire, stropire cu apă rece, excitații electrice sau cu substanțe puternic aromate)

În cazul în care se identifică hipersomia la câine sau pisică, o vizită la medicul veterinar trebuie programată de urgență, pentru a preîntâmpina eventualele probleme și boli.

Bibliografie

http://www.romedic.ro/hipersomnia-somnolenta-excesiva

http://www.sfatulmedicului.ro/comunitate/stresul-si-sindromul-de-oboseala-cronica/somnolenta-permanenta_49042

http://www.sfatulmedicului.ro/Oboseala-cronica/oboseala-si-somnolenta-cauze-comune_7596

Semiologia stărilor afective la animalele de companie – Facultatea de Medicină Spiru Haret, 2014