Cum afli care este vârsta câinelui tău?

Vârsta la câine se determină după dentiţie, dezvoltarea corporală în raport cu rasa, după raporturile şi proporţiile corporale specifice vârstei, după cum reacţionează la stimulii externi şi după activitatea desfăşurată pe parcursul zilei.

La naştere căţeii au ochii închişi şi nu au dinţi. Dentiţia caducă numără 32 de dinţi, dar sunt cazuri când unii căţei au numai 28 de dinţi de lapte din cauza lipsei a patru premolari.

La tineretul de 7 luni, incisivii superiori au coroana tricuspidă (floarea de crin) iar cei inferiori, bicuspidă. Incisivii superiori sunt mai mari decât cei inferiori. Forma marginii distale a incisivilor este foarte importantă pentru determinarea vârstei la câine. Caninii sau colţii au forma conică, sunt foarte bine dezvoltaţi şi orientaţi spre înăuntru şi posterior. La gura închisă, caninii superiori sunt aşezaţi, de regulă, înapoia celor inferiori. P- 4 de pe maxilă şi M-1 de pe mandibulă sunt cei mai puternici dinţi, sunt masivi şi poartă denumirea de carnasieri, servind la fragmentarea hranei şi zdrobirea oaselor. Primii trei premolari superiori sunt mici, nu au rol important, au spaţii interdentare şi nu ajung în contact cu omologii lor inferiori. P-1 şi P-2 inferiori lipsesc uneori, iar în alte cazuri se semnalează, doar la dentiţia permanentă, existenţa a 5 premolari inferiori.

Molarii superiori sunt bine dezvoltaţi şi iau contact cu omologii inferiori; M-3 inferior este rudimentar şi lipsit de importanţă.

Dinţii caduci apar la căţei la vârsta de 21-28 zile, diferenţiat în funcţie de precocitate. La vârsta de 2 luni şi jumătate, dinţii de lapte sunt intacţi. între 2 luni şi jumătate şi 4 luni are loc nivelarea incisivilor de lapte. La vârsta de 3 luni şi jumătate începe schimbarea incisivilor caduci cu cei permanenţi, începând cu cleştii şi mijlocaşii. La vârsta de 5 luni se schimbă lăturaşii şi caninii caduci cu omonimii permanenţi, astfel că la 6-7 luni gura este încheiată. La vârsta de 1 an şi jumătate, cleştii inferiori sunt nivelaţi, adică floarea de crin a dispărut. Procesul de uzură al incisivilor continuă, astfel încât la vârsta de 2 ani şi jumătate sunt nivelaţi mijlocaşii inferiori. La vârsta de 3 112 se nivelează cleştii superiori astfel încât acum sunt nivelaţi cleştii inferiori, mijlocaşii inferiori şi cleştii superiori.

La vârsta de 4 1/2 ani se nivelează mijlocaşii superiori; acum cu excepţia lăturaşilor, sunt nivelaţi toţi incisivii inferiori şi superiori dar care se mai găsesc încă în contact. La vârsta de 5 ani şi jumătate se nivelează lăturaşii inferiori iar la vârsta de 6 ani se nivelează şi lăturaşii superiori. Deci, la vârsta de 6 ani sunt uzaţi toţi incisivii, care acum au culoarea galbenă şi se distanţează. După vârsta de 6 ani determinarea vârstei câinelui se face ţinând seama de forma suprafeţei de uzură a incisivilor. Astfel, la 7 ani cleştii inferiori au tabla dentară de formă ovală. La vârsta de 8-9 ani, forma tablei dentare devine ovală şi pe mijlocaşii inferiori. La vârsta de 9-10 ani, tabla dentară devine ovală şi pe cleştii superiori. De asemenea, la vârsta de 10 ani, uzura cleştilor superiori, a cleştilor inferiori şi a mijlocaşilor inferiori poate fi atât de avansată încât incisivii se prezintă sub formă de rudimente; tot la 10 ani caninii sunt nivelaţi. După 10 ani, determinarea vârstei este mai dificilă şi mai aproximativă. Între 10-12 ani cad cleştii, între 12-15 ani cad mijlocaşii şi lăturaşii iar între 15-20 ani cad şi caninii. La determinarea vârstei câinilor bătrâni trebuie să se ţină seama şi de unele indicii suplimentare. Astfel, la vârsta de 10-11 ani cristalinul se opacifiază, în mod frecvent, concomitent cu deschiderea anormală a pupilei. O dată cu înaintarea în vârstă apar perii albi, mai întâi pe cap şi apoi pe restul corpului. Pe măsura îmbătrânirii pielea îşi pierde elasticitatea, se modifică forma capului; datorită scăderii tonusului muscular apar cute la nivelul feţei şi gâtului, iar buzele îşi pierd configuraţia normală. Părul devine mat, privirea este tristă; animalul îşi petrece o mare parte din timp în decubit, reactivitatea şi disponibilitatea de participare la ce se petrece în jurul său sunt mult diminuate.

Bibliografie

CEUCA T., VALENCIUC N., POPESCU ALEXANDRINA (1983) – Zoologia vertebratelor. Ed. Did. şi Ped. , Bucureşti.