Copiii și pisicile – de ce să crească împreună?
Un studiu făcut pe aproape 600 de tineri a relevat faptul că expunerea precoce la pisici îi împiedică pe cei mici să dezvolte alergii mai târziu în viață.
Primul an din viață unui copil este cea mai importantă perioadă în construirea rezistenței, consideră autorii studiului ce a fost publicat în Jurnalul de Alergii Clinice și Experimentale (în orig. Clinical & Experimental Allergy Journal), citat de cotidianul britanic The Telegraph.
Atât tinerii cât și tinerele care au avut pisici în primul an de viață sunt de două ori mai puțin susceptibili de a deveni mai târziu sensibili la animale, comparativ cu cei care nu au avut.
Expunerea la animale oricând în timpul vieții, după împlinirea vârstei de un an, nu mai afectează în niciun fel (nici pozitiv, nici negativ) riscul de a dezvolta alergii la părul animalelor de companie.
Acesta nu este primul studiu care aduce în atenția părinților importantă unui animal blănos în casă, însă este primul care urmărește copiii până la vârstă de 18 ani, explică Health.com.
Ganesha Wegienka, cercetătoare în cadrul departamentului de științe ale sănătății publice al Henry Ford Hospital, Detroit, care a condus cercetarea, a declarat: “Acest studiu oferă o dovadă în plus că experiențele din primul an de viață ale copiilor sunt asociate cu starea de sănătate ulterioară și că expunerea timpurie la animalele de companie nu îi pune pe copii în pericolul de a fi sensibilizați la aceste animale mai târziu în viață”.
În ce constă farmecul pisicilor?
În primul rând sunt grațioase și ingenioase, mândre și încăpățânate, independente și devotate, lingușitoare și grijulii – cu alte cuvinte un cocktail adevărat de contraziceri. La alte specii de animale s-ar putea exclude o particularitate pe alta, însă la ele totul este în măsură. Și dacă facem o analiză de vârstă observăm că la mâțișorii noi nu există toate aceste particularități: ,,personalitățile” lor, ca fel ca și la copii, se formează treptat – cu o singură divergență – se întâmplă mai accelerat . Iată de ce motănașii deja de la naștere și aproximativ până la un an sunt atât de atrăgători pentru copii. În urma contractului cu ei, la copii începe formarea simțului responsabilității ,încredere în sine, în acțiunile lor, născând în ei înșiși o grijă părintească.
Tinerele animale nu rămân datoare și în felul lor manifestă grijă față de copii, ,,educă’’ cu mare precizie simțind ,, cenzul de vârstă’’ a copiilor. Destul de atrăgători pentru pisici sunt copiii din perioada de alăptare (atunci când sunt hrăniți cu pieptul mamei sau cu diverse producte lactate din sticluțe).
De constatat că în această perioadă pe pisici le interesează atmosfera deosebită din odaia unde se află pătucul bebelușului. De regulă, pisicile mature își asumă rolul de dădacă și de protecție(paznic). Adeseori ele dorm în așa fel ca fața copilului să fie în câmpul de vedere, torcând puteric și intens, chiar mai mult, uneori își asumă responsabilitatea de a ,,regla’’ numărul și ce persoane vizitează copilul uneori manifestând nemulțumirea față de posesor de la pătucul bebelușului când acesta doarme.
Au fost observate cazuri când pisicile linișteau copii când aceștia plângeau prin mieunat și chiar prin lovituri ușoare intenționate cu lăbuța pe corpul și capul lor. Desigur în aceste momente copilul nu poate să vadă, cu atât mai mult să conștientizeze imaginea animalului grijuliu. Însă când va sosi momentul, el cu plăcere va urmări și aprecia ,,dădaca” mustăcioasă și de la vârsta de 4-6 luni multilateral va fi studiată îndeproape. Cu umilitate, pisica va gestiona în măsura posibilităților toate capriciile copiilor … pe propria blană.
Jocurile în comun al pisicii cu copilul mic, rostogolirea mingii, urmarea unuia după altul pe podea- sunt acțiunile de bază. În caz de atac al copilului asupra pisicii, animalul poate să fugă, să sară pe mobilă sau să se ascundă. În această perioadă animalele mature se prezintă în rol de instituitori. Și atunci când copilul începe să pășească de sine stătător cercul jocurilor se lărgește.
Numai după vârsta când copilul depășește vârsta de 3-4 ani și devin ,,prieteni”, se schimbă cu rolurile şi atunci educatorii patrupezi devin copii.
Din aceste considerente fără mari exagerări putem constata că pentru copii de vârstă preșcolară, prietenul patruped vaa rămâne pe parcursul vieții. De regulă, acestea sunt unele din cele mai călduroase amintiri din copilărie.
Datele statistice ne relevă că circa la 87% din copiii crescuți fără animale de companie se observă un comportament agresiv.
De regulă copii cu vârsta preșcolară văd în pisici un companion de încredere, de înțelegere. Adeseori ele devin unicele cărora putem să le demonstrăm tainele noastre, gândurile, sentimentele, cu alte cuvinte ele devin cei mai apropiați prieteni care în măsura posibilităților ascultă, înțeleg și acționează.
Pisicile sunt necesare copiilor cu diverse forme de dispersii, epilepsii și autism. Și chiar dacă este paradoxal, pisicile pot permite posibilitatea de a ieși din ,,închiderea” proprie și de a realiza inter-relații cu nivelul ambulant, cu alte cuvinte să devenim mai comunicativi grație lor.
Studiile din domeniul animaloterapiei ne relevă că în familiile unde locuiesc pisici și se educă copii cu diverse dereglări genetice, precum și cu boli incurabile inclusiv și SIDA sunt absolut folositoare. În aceste variante patologice e necesar contactul regulat, de lungă durată dar cel mai veritabil este creșterea pisicilor cu socializare zi de zi.
Noi, cei din echipa Extru-Can, susținem din tot sufletul contactul copiilor cu pisicile și ne dorim ca fiecare copilaș să poate interacționa cu un patruped cât poate de mult, pentru a dezvolta armonioase abilități și liniști ce îl vor însoți o viață întreagă.
Dacă aveți deja acasă o pisică alături de copil, vă invităm să alegeți hrana corespunzătoare direct din fabrica noastră, fără coloranți sau conservanți chimici.
https://can2000.ro/categorie-produs/hrana-pisici/
Bibliografie
- www.regielive.ro – Studiu – Felinoterapia, sau tratarea cu ajutorul pisicilor
- https://www.medlife.ro/articole-medicale/cat-de-potrivite-sunt-animalele-de-casa-in-preajma-unui-copil.html