Anxietatea de separare la câini
Prin analogie cu manifestările întâlnite la om în sindromul de anxietate, a fost descrisă și la câine această tulburare de comportament (anxietatea de separare), dar poate avea și alte cauze , spre exemplu anxietatea poate să apară ca o consecință al simptomului de durere.
Sindromul anxietății de separare își are originea în infantilismul comportamental social regăsit la câinele care nu-și poate însuși comportamentul de adult, având la origine separarea precoce de mamă și izolarea socială și senzorială a câinelui.
Animalul conservă atasamentul primar față de o ființă anume ( om sau alt animal de companie) și nu-și poate forma atasamentul de un grup social.
Absența maturizării sociale împietează asupra autonomiei cognitive a câinelui, sindromul instalându-se în perioada pubertății, uneori persistând toată viața, dacă proprietarul nu este informat în materie și nu este în masură să corecteze aceste deficiențe. În cadrul anxietații de separare se distind 2 stadii:
– stadiul productiv, caracterizat prin crize de anxietate, în timpul cărora se pot observa vocalizari ( urlete, lătrături), distrugeri ale obiectelor din locuință, eliminarea dejecților în interior, în mod intenționat.
– stadiul deficitar, în care caracteristică este anxietatea permanentă, fără manifestările pomenite în stadiul productiv, dar al căror loc este luat de acte autodistructive obsesivo- compulsive ( lichomanie, ticul suptului), ca activități de substituție.
Exemplu de caz în care animalul manifestă sindromul anxietații de separare :
Labrador, mascul, 9 ani (Atila)- Crescut într-o locuința la bloc, a manifestat anxietate de separare înca de la vârsta de 6 luni, când a murit companionul canin cu care rămânea în locuință, atunci când proprietarii erau plecați la serviciu, și a menținut-o așa până la vârsta de 5 ani, când a fost scos din București și dus să trăiască la țară. În cele 8 ore când câinele rămânea singur, acesta urla cu intermitență, zgâriând frecvent ușa, distrugând tocurile ușilor din interior și uneori elimina dejecții în locuință, toate acestea până să se întoarcă proprietarii acasă.
Anxietatea instituie un fel de întunecare şi îngustare, de pierdere a posibilitaţiilor de analiza cauzală a caracteristicilor nefavorabile ale situaţiilor. Ea exprimă neîmplinirea, neeficinenţa, lipsa de energie şi de adecvare a şanselor şi a elementelor favorabile sau nefavorabile în activitatea individului anxios deoarece şi acesta este un nehotărât.
Bibliografie
- Psihologie și Psihopatologie Canină- Maria Mihăiță, pag. 5-7, 68-69, 71-72, 134-136, 186
- Semiologie și imagistică medical-veterinară partea a 2-a – Vasile Viorel Popa și Sallay Arpad- pag. 77, 154-155
- Semiologia stărilor afective la animalele de companie – Facultatea de Medicină Spiru Haret, 2014